la un soare distanță

sigur ai un complice liniștea șerpuiește sub fiare

în universul meu pitic racii își scriu testamentul

casele sunt din zahăr și plouă des

clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou pe aici

grădinarul de serviciu culege trandafiri albi

îi colorează cu sângele

plimbă eșafodul peste pleoapele mele

sunt în cămașă de forță strig

câte sfori în actul acesta câte sfori?!

hambarele au fost bombardate așadar s-a zis cu grânele

frontul e la un soare distanță

acasă mă-ntorc să cuceresc dreptul de a fi erou

cu inima petecită fac noduri

tu agăți felinare imagini pustii

nu bănuiești că o pajură și-a făcut cuib pe raftul cu emoții

carafa cu apă vie e a ta

a trecut prin vămi a legat cerul de ape

și încă ceva

un daltonist vine în fiecare duminică pe același dig

are palmele înroșite culege ciulini

un fel de medicament pentru teamă

când duminicile se vor sfârși le va înșira ca pe o corvoadă luminoasă

într-un noian de pace

să nu zică nimeni că nu s-a priceput să încorseteze verdele

până la epuizare