Liuba Sârbu un poem
din care să curge sânge,
în care dragostea e arsă pe rug
și nimeni n-o stinge.
Mă gândesc să încheg un poem
din disperare,
în care să-mi smulg unghiile
cu un clește din sare.
Vai ce tare, ce tare voi mai urla,
ca un mort ce nu poate să spună ce vrea,
ca un mort care-aici încă n-a reușit
să își ceară iertare
pentru tot ce-a greșit.
Ca un mort ce nu poate rosti un cuvânt,
voi urla de durere,
voi urla mestecând
toate rănile vieții,
un “a fi” schingiuit
când credeam,
dar, de fapt,
tu chiar NU m-ai iubit.
