Mariana Rogoz Stratulat 
În podul casei m-ascundeam
cândva
și ghemuită lâng-un ceas stricat,
silabiseam psalmii cu ploaia, ce se năruia
peste zădărnicia așteptărilor
și nerăbdarea mea.
O altă lume împleteam din risipiri de ramuri,
din false jurăminte și mutilări de veacuri.
Țeseam… visam… valsam…
…eram stâpâna timpului
și-a vântului de seară,
zburam cu fluturii, cu umbrele apusului…
pășeam pe lespedea amară
căzută peste pendulul,
ce vârsta ne-o măsoară.
Cu un cuvânt necunoscut,
hidos și prefăcut,
făceam dragoste pe un lințoliu orb și mut.
Țipau secundele
în ulciorul vechi, de lut.
E-un joc meschin mirarea vieții.
Cobor și urc… m-am rătăcit într-un minut
contrafăcut și slut.
