Ramona Müller 
Unicitatea Cascadei Bigăr a făcut ca aceasta să fie inclusă de multe ori în topul celor mai frumoase căderi naturale de apă din lume. Traseul turistic şi tematic special amenajat face ca accesul până la baza cascadei să fie sigur şi uşor. Paralela de 45 de grade latitudine nordică, cea care traversează jumătatea distanţei de la Ecuator la Polul Nord, trece exact prin această zonă.
O stâncă cu formă de clopot, îmbrăcată în muşchi verde mătăsos devine o păpădie de apă, prin stropii care se preling pe marginea stâncii. Perdeaua de apă se revarsă în râul Miniş. Puzderie de licurici strălucitori se joacă în culorile curcubeului. Apa cântă sub razele soarelui un refren acvatic viu şi nemuritor. Cascada Bigăr se află la câţiva metri de şosea. Este denumită şi Cascada Coronini , fiind atestată documentar de peste 150 de ani. Generalul austriac Coronini, care a trecut-o ca reper pe hărţile militare era guvernatorul regiunii. Denumirea de Bigăr este însă mai des folosită şi are la bază o frumoasă poveste de dragoste: Demult trăia pe meleagurile mirifice ale Văii Almăjului o familie de ţărani gospodari, a căror singură amărăciune era lipsa unui urmaş, care să le ducă numele mai departe. Într-o noapte, femeii i se arătă în vis o vrăjitoare, care îi spuse că dacă va bea apă de la izvorul de sub stâncă, va naşte o fată. Acesteia însă nu îi va fi îngăduit să se îndrăgostească, dacă va dori să trăiască. Femeia merse la izvor şi bău apă, iar nu după multă vreme născu o fetiţă.
Copila fermeca cu privirile orice fiinţă omenească ce stătea în preajma-i, iar mai târziu deveni o fecioară râvnită de toţi flăcăii ţinutului, însă inima ei tânjea după un singur flăcău, după Bigăr.
Simţind primejdia morţii, tatăl fetei o închise în grota de deasupra izvorului dintre lumi. Strigătele de disperare ale fecioarei fură auzite de vrăjitoare care se înduplecă şi îi spuse: „Singurul lucru pe care îl pot face pentru tine, este să îţi transform părul într-o cascadă pe care vor aluneca lacrimile tale. Vuietul cascadei îl va aduce pe cel pe care îl iubeşti aproape de tine, dar nu veţi putea trăi niciodată în această lume. El va trebui să moară înecat în lacrimile tale şi tu vei muri o dată cu el, spre a renaşte apoi în cealaltă lume, în Tărâmul Regăsirii Dorului.
Toate se petrecură întocmai cum sortise vrăjitoarea, iar cascada rămase mărturie iubirii care-a învins limitele fiinţei umane, dar şi a faptului că dragostea înseamnă fericire şi sacrificiu deopotrivă.
O poartă de lemn delimitează accesul către poteca tematică. Întotdeauna aici se află un angajat al Parcului Naţional. Poteca suie pe lângă firul pârâului Bigăr şi este însoţită de balustrade de lemn. Urcă puţin peste câteva stânci destul de alunecoase. Un impresionant perete calcaros se iveşte de la baza stâncilor de unde iese apa Bigărului. În dreapta poteca urcă abrupt în peştera Bigăr. Ajungem la pasajul de la intrarea în peşteră. Urcuşul nu este chiar atât de simplu. Există o balustradă metalică şi un cablu pentru susţinere, dar stânca este alunecoasă, iar porţiunea este tocită de urmele miilor de turişti vizitatori. Grota este întunecoasă. Imediat se deschide un hău. Natura creează adevărate labirinturi carstice.
Se spune că cei care vor bea apă din Bigăr vor avea parte de iubire veşnică. Cascada are un farmec aparte, dar nu într-atât ca fotografiile prelucrate care circulă pe internet. Pragul stâncos de 8 metri şi stânca ameţitoare îmbrăcată în muşchi creează o imagine de basm. Este un loc unde trebuie să ajungi măcar o dată în viaţă.
