Constanța Popescu Poate niciodată cuvintele
nu se așază singure pe rafturi,
cuprinse fiind în dicționare,
ci doar după vibrația dintre noi,
încurcă, descurcă destine.
Luna mea, peste soarele tău,
închide porțile,
capcana cuvintelor, răvășitor mesaj…
înțelegem mîine,
ce aveam nevoie ieri…
și erai așa de aproape, de autentic,
încât m-am predat,
fără să ai nevoie de ostateci,
în fond nu mai funcționa trocul
în emoții,
doar în penitențe…
și nu erai pregătit să le accepți.
