Mariana Rogoz Stratulat 
Am petrecut o vară
în galbenul din grâu,
m-am logodit cu macul cel temător,
zurliu,
ce mi-a furat, spre seară,
sărutu-mi purpuriu.
Sub pasul meu, timida iarbă se-nfioară,
lăsându-mă să trec, iubire,
în ochi de căprioară.
Cu albul pur mă învelesc doar iarna,
să număr stele, fluturi,
umbre rătăcite
pe-a timpului cărare,
pe-a morților uitare.
Când am zburat în dimineața
copleșită de ninsori,
am devenit poemul nopții,
o stea pentru păstori.
