Florica Patan 
Lucrurile mele toate, gândurile,
iarna asta așezată albă
au început să aibă o legătură cu tine
într-un fel misterios încât vreau
să șterg cu o gumă de uitare totul…
Primul pas ar trebui să fie energia,
prin urmare șterg vibrația gândului,
apoi voi continua sinergia.
Renunț la visare, uit și contemplarea
vreau să șterg și zarea,
în văzduh privesc
ești și pe acolo, pe-un munte Cindrel,
îl șterg și pe el,
pe un colț de cer oglindit în mare
ești desigur far, te văd foarte clar,
șterg și farul, marea, și colțul de cer –
doar gândul rămâne, cum să șterg idei?
Chipul unui vultur de peste ocean
umple lumea mea de vers și mister
- oriunde privesc –
văd cuvinte zmeu, toate despre tine,
și cochilii Vallemont, mărilor albastre
când ți-am fost himere, ori tandre sirene
lumilor mirene.
(din volumul Universul fractalic, 2020)
*
L’ Abbé Vallemont scrie legenda cochiliilor ce renasc în apă sărată,
punând-o alături de legenda păsării Phoenix.
