Odilia Roşianu 
A citi. Împreună.
Pe toate canalele, mai mult sau mai puțin culturale, se promovează lectura. Se fac analize, aprecieri, iar concluziile sunt departe de a fi încurajatoare.
Tendința de generalizare – nimeni nu citește! – duce la concluzii triste, dar și greșite, în mare măsură, iar gustul amar și nostalgia pentru timpuri trecute, fără alte „stimulente”, ating apogeul în cadrul discuțiilor pe această temă.
Am auzit de nenumărate ori că e plictisitor să citești, să stai singur, cu ochii pe niște pagini alb-negru, pe parcursul unui timp care ar putea fi petrecut cu prietenii, fie ei reali sau virtuali.
Ziua Internațională a Cititului Împreună se opune, de fapt, ideii de singurătate a lecturii și, dacă vreți, face un pas înainte. Îndemnând părinții și pe orice adult să stea lângă copii și să le citească, creatorii acestei zile nu numai că promovează lectura, dar o transformă într-un act „de societate”. Este ocazia de a împărtăși poate cea mai frumoasă activitate de pe această lume. Nu vor întârzia, după aceea, clipele de discuție despre ce citiți, de controverse literare, de „tribunale” constituite ad-hoc pentru apărarea sau acuzarea unei cărți, a unui autor.
Un (nou) moment în care fiecare dintre noi poate face ceva esențial. Deoarece, așa cum spunea Octavian Paler, „cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea și de a spera”, a citi sau a-i obișnui pe ceilalți să citească este un gest important pentru crearea și asimilarea culturii. Oamenii culți sunt greu de manipulat, oferă argumente viabile, trăiesc și gândesc mai puțin egoist și își folosesc toate abilitățile cu care au fost dăruiți în scopuri luminoase.
Așadar, pe 1 februarie, când se sărbătorește anul acesta Ziua Internațională a Cititului Împreună, faceți „un pas mic pentru om, dar un pas mare pentru omenire” și citiți împreună cu cineva. Cu un copil, preferabil. Viața tuturor va avea un (nou) scop.
