Costel Zăgan 
Dragă Kitty știu că pot muri oricând
Sunt cum se spune la dispoziția lui
Dumnezeu Și n-are niciun rost să
mă lamentez Tac și eu mâl-bâl-
dâ-bâc Din lac în puțul creației
Ud(ă) ca după potop Simt că-mi
îngheață aripile pe accelerator
Masca de sticlă a zilei
E gata să crape
Însă
cine va ghici
adevărul
de
sub
crustă
