Vorbe, vorbe, vorbe… din campania electorală

August – septembrie 1992. (Frontul Democrat al Salvării Naționale – FDSN) îşi prezintă programul electoral sub deviza: Să construim împreună viitorul României. Este chemarea unui partid care se autodefineşte drept partid social-democrat de centru-stânga. „Vom avea o economie puternică“ promite FDSN, „o economie socială de piaţă“ care poate înflori pe fundamentul economiei româneşti aşa cum am moştenit-o şi care „nu este falimentară“. Grija cea mai mare a FDSN este „protecţia so­cială“ realizată „în funcţie de posibilităţile societăţii şi îndeosebi pentru categoriile defavorizate ale populaţiei” (peste jumătate din cetăţenii ţării se situează deja sub pragul sărăciei). În concepţia FDSN reglarea funcţionării economiei sociale de piaţă se poate realiza prin cel puţin două căi: prin implicarea structurilor statale şi folosirea unor pârghii ca impozitele, creditul, alocarea unor resurse strategice etc. ca şi prin acţiunea mecanismelor pieţei libere bazate pe corelaţia dintre cerere şi ofertă. Chiar dacă are încredere în virtuţile economiei de piaţă, FDSN refuză printr-un NU hotărât terapia de şoc, ca o cale mai scurtă spre economia de piaţă. (Terapia de şoc nu poate decât să şocheze – afirmă candidaţii FDSN, în campania electorală.) Iar în programul electoral se spune că este împotriva firii şi imoral să fie sacrificată o generaţie pentru un prezumtiv beneficiu al generaţiilor viitoare. Un alt principiu înscris în programul FDSN şi intens atacat de Opoziţie este rolul important rezervat statului care „poate şi trebuie să intervină în economie“ „să fie promotorul principal al promovării reformei economice“. Numai statul poate realiza o „reformă care nu doare“ adică o reformă nu ca un scop în sine, ci ca o garanţie a prosperităţii, un mijloc de eficientizare a unor unităţi economice care sunt mai puţin sau deloc rentabile. Ecuaţia FDSN propusă electoratului prin programul partidului înseamnă economie de piaţă = privatizare = prosperitate. Ce mai promite FDSN?

– Să protejeze economia naţională, urmărind ca prin privatizare investitorii români să deţină, în toate ramurile de activitate, majoritatea acţiunilor, respectiv cel puţin 51%; să încurajeze întreprinzătorii particulari, pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii; să atragă capitalul străin în România; să asigure Redresarea, Relansarea, Restructurarea, Retehnologizarea în economia naţională; să respecte ca pe o prioritate politica de protecţie socială.

Partidele de opoziţie cu cele mai mari şanse în alegeri, grupate în Convenția Democrată Română – CDR, prezintă electoratului Platforma-program pentru scoaterea ţării din criză prin Lege, Adevăr, Reconciliere şi Reformă. CDR se defineşte ca o alianţă de partide şi formaţiuni cu vocaţia democraţiei şi care optează pentru schimbarea profundă a României, având ca obiectiv esenţial desprinderea totală a ţării de comunism prin limpezirea conştiinţelor şi schimbarea mentalităţilor, prin refacerea statului de drept, impulsionarea economiei, asigurarea securităţii sociale, reîntregirea teritoriului naţional, reintegrarea României în circuitul european, revenirea la tradiţiile spiritului de responsabilitate, la toleranţă, la patriotismul luminat. Documentul apreciază că România trece, în prezent, printr-o profundă criză morală, de autoritate şi credibilitate, economică şi socială.

Pentru a realiza proiectul societăţii promise, CDR are în vedere:

– Redresarea morală a ţării prin reîntoarcerea la valorile fundamentale ale libertăţii, dreptăţii, solidarităţii şi credinţei. Nu se pot constitui instituţii noi când lipsesc adevărul, încrederea, loialitatea şi când legitimitatea morală a puterii este îndoielnică.

– Refacerea societăţii civile, care trebuie înfăptuită amplu şi rapid, va asigura exercitarea libertăţilor individuale şi colective, exercitarea neîngrădită a drepturilor omului, desfăşurarea democratică a vieţii publice, încurajarea proprietăţii particulare, privatizarea accelerată a proprietăţii de stat cu respectarea interesului naţional, fără violenţă socială, în mod ordonat şi favorabil pentru toţi cetăţenii. Rolul statului se va limita la exercitarea funcţiilor sale administrative, diplomatice, militare, de asigurare a asistenţei şi protecţiei sociale. Societatea civilă românească nu se poate înfăptui fără să se ajungă la adevărata reconciliere naţională. CDR respinge categoric blamul şi culpabilizarea nediferenţiată care să afecteze milioanele de membri ai PCR dintre care unii au ocupat funcţii de partid neretribuite. Aceştia sunt chemaţi să contribuie la reconstrucţia politică, eco­nomică şi morală a ţării. Sunt consideraţi însă lipsiţi de credit moral foştii activişti plătiţi şi cadrele fostei Securităţi. Numai acestora CDR le cere să nu încerce să forţeze intrarea în Parlamentul ţării în perioada următoarelor două legislaturi, aşa cum recomandă interzicerea temporară a accesului la funcţii publice al persoanelor care au comis abuzuri grave în timpul dictaturii comuniste. Justiţia trebuie să-şi spună cuvântul în cazul celor care, începând cu 6 martie 1945, au contribuit direct şi activ la instaurarea dictaturii comuniste în România, au iniţiat şi condus principalele acţiuni teroriste îndreptate împotriva fiinţei biologice şi spirituale a naţiunii, „autori prezumtivi ai unor crime împotriva umanităţii“. În „societatea civilă, cultura, biserica, învăţământul trebuie să-şi găsească demnitatea şi susţinerea materială pe măsura importanţei lor. Tineretul, considerat şansa viitorului, are nevoie de o atenţie specială, care să-l scoată din starea de demoralizare, firească din cauza marginalizării şi persecuţiilor la care a fost supus”. CDR propune chiar un „Pro­gram de urgenţă naţională pentru tineret“ care să salveze această categorie de la blazare şi să împiedice emigrarea, masivă în ultimii ani.

– Restructurarea şi stabilizarea economică, având ca fun­dament reforma proprietăţii, sunt proiectate la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial, unde agricultura e considerată principalul factor al refacerii economice şi al ieşirii din criză.

– Un capitol distinct este consacrat refacerii şi consolidării instituţiilor statului de drept, condiţionate de separarea puterilor în stat.

Imagine de pe frd.org.ro