Ramona Müller sunt un om prins
între două vârtejuri
să nu le cauţi sensul
Teodor Dume
Puţini dintre noi au auzit de Lacul Vida, din judeţul Bihor, unul dintre lacurile unice în România şi în lume. O gaură ca un crater creează pe oglinda apei un efect vizual original şi fascinant în acelaşi timp. Lacul cu vârtej cum mai este denumit lacul artificial din comuna Dobroeşti, pare a fi un portal către o altă lume. Pâlnia cu aspectul florii de gramofon aspiră apa într-un lung descântec. Construit în anul 1967, barajul de pe râul Holod a fost prevăzut cu un deversor în formă de pâlnie, având rolul de a regla debitul şi presiunea apei. În anii comunismului a fost folosit pentru spălarea minereurilor de bauxită. În prezent utilitatea lacului este doar una turistică, deoarece industria extractivă în zonă nu mai există. În tot timpul anului nivelul lacului rămâne constant datorită sistemului deversor. Pescarii au aici mica lor bucată de rai. În lac cresc diverse specii de peşti (bibani, păstrăvi).
Lacul este foarte limpede culoarea lui schimbându-se în funcţie de peisaj. Fântâna din lac absoarbe în vâltori avide apele, dispărând undeva în adâncuri. Pădurea din jurul lui cântă asemeni unei plăci de patefon. Primăvara verdele crud aşterne refrenul speranţei, iar turcoazul văratec îi conferă un aer tropical. Simfonia arămie aduce un parfum retro în decorul autumnal. Când lacul îngheaţă peisajul hibernal devine de poveste.
Liniştea şi curăţenia sunt alte elemente definitorii ale regiunii. De-a lungul unui drum forestier, turiştii se pot plimba în voie. Dacă mergi pe firul apei, ajungi la izvorul care alimentează lacul. Dar zona este plină de izvoare si peşteri (aproape 300 la număr).
Merită să vizitezi, dacă tot ţi se întâmplă să ajungi prin zonă, şi biserica din Luncasprie, considerată monument istoric (a fost construită la sfârşitul secolului XVII), sau chiar Monumentul Eroilor din Dobroeşti, ridicat în cinstea soldaţilor care şi-au pierdut viaţa în cele două războaie mondiale.
În acest loc nu existau decât două gospodării, moara cea mai veche din sat, cea a lui Iiloiu şi casa fiului său. O moară pe apă macină destine…
Dacă mai adăugăm şi faptul că Luncasprie reprezintă locul de baştină al poetului Teodor Dume, ţinutul devine poezie până în amonte de suflet.
