Mariana Rogoz Stratulat 
Privește timpul cum se-ndoaie
sub grea povară
de-așteptări.
Departe ai plecat,
în nu știu care zări,
sfidând misterul nopții,
ispita adâncului din mări.
Ai luat cu tine visele,
poveștile de seară,
poemele
ascunse-n fumul de țigară,
amurgul blând și cântul greierilor
de sub scară.
Ceasornicu-n perete
s-a desfrunzit de ore.
Doar ceaiul îndrăznește
să te cheme, să mai spere…
