Mariana Rogoz Stratulat 
În neliniști de-așteptare ne întâlnim,
când întunericul își biciuie lumina…
E-un joc meschin privirea
din oglindă,
răbdarea timpului e colorată
în năluciri de vârste,
în mirări pătate și înguste.
Trăim în veacul altui veac,
înjunghiat pe-altar de hieroglife,
ne-atingem viețile rănite
de nepăsarea vorbelor mucegăite.
În tăceri speriate de uitare
suntem captivi,
iar nemișcarea doare.
… secundele-au ucis secunde,
silabele-au căzut niciunde…
