Mariana Rogoz Stratulat 
Cu tine mărul din nou a înflorit
și iarba s-a născut din cer.
Umbre timide curg spre răsărit…
E-o lume nouă – arome și mister.
O stea clipește în palma unui zeu.
Deschid fereastra spre eternitate,
să scriu poeme pentru Dumnezeu,
să-mi amintesc tăcerea pasului în noapte.
Într-un târziu, doar clopotul mai bate…
noi ne rugăm fântânii de sub pleoape,
să ne dezlege din captivitate,
să fim departe în aproape.
