Mariana Rogoz Stratulat 
Sub liniștea galbenă
a frunzelor ce mor,
se naște dorul,
taina nimicului începător…
Respiră-adânc pământul
îmbrățișându-și cerul.
Doamne, tu ai făcut lumina,
iubirea, zborul
și mângâierea degetelor mele.
În liniștea părinților din cimitir,
o pasăre adună stele.
