La marginea unui codru întunecat,
Sub mândrul cer înstelat,
Lângă un pin aplecat
Prădătorii nopții se-arată de sub un nor dantelat.
Liniștea apăsătoare a serii
E spartă de aerul bătut
De-aripile liliecilor cenușii,
Ce zboară către un ținut necunoscut.
Ca doi ucenici ai nopții,
Gonesc prin liniștitul întuneric,
Căutând un tărâm feeric,
Lăsând în urmă spiritul lor cleric…
Două bufnițe mărețe
Se-ntrec într-un zbor mistic,
Dansând artistic
Prin văzduhul aforistic.
O blândă adiere a vântului,
Mângâie lin creștetele a doi copii,
Ce privesc umbrele timpului,
Care zboară peste florile pustiului…