Camelia Radulian 
Devotchka, tu să știi,
va trece un tren
peste toate
se va turna mult asfalt
amintirea ni se va întinde cu obrazul
peste calea ferată într-o zi cu nume șterse
și cu pâine aspră azilul nostru
va arde.
Poate îmi voi face cândva o casă,
poate îmi voi face un rost:
jur, te voi lua cu mine pentru totdeauna, Devotchka.
Voi aprinde o lampă
într-un tango de demult
și îți voi citi, pe genunchii lui,
cele mai frumoase scrisori
de dragoste.
