Claudette – Poziții din Kama Sutra

Ieşi din viaţa mea! – 22

Spre sfârşitul liceului, aduna câteva fete, se întindeau pe burtă pe iarbă în curtea mare a uneia dintre ele, de jur împrejur era un gard înalt, nimeni nu le vedea. Răsfoiau o carte indiană, Kama Sutra, o sută de poziţii de sex, şi-şi imaginau cum îşi vor iubi ele soţii, când vor ajunge la vârsta cuvenită. Şi-au ales fiecare câte o poziţie preferată. Habar n-are, azi, dacă prietenele cu care făcuse planuri se căsătoriseră sau nu şi mai ales dacă îşi puseseră în aplicare în vreun fel poziţia preferată.

În timpul studenţiei făcuse un club de lectură. I-a pus capăt când Denisa n-a mai făcut faţă. N-a vrut să afle de ce nu face faţă, i se părea inutil să afle rădăcinile unui eşec. Era convinsă că nimic nu se repetă vreodată, eşecul rămâne în urmă.

Câteva luni după studenţie a lucrat la o revistă pe ducă. De fapt, a pierdut vremea, nici redactorii vechi nu-şi prea găseau de lucru, ei i-au dat sarcina să rămână după-amiezile, singură, abia aşteptau să se care, dar ea trebuia să spere până seara, poate venea vreun mesaj, vreo jalbă, vreun petiţionar, să treacă totul într-un catastif, a doua zi să plece careva pe urmele mesajului. I-au lăsat un rând de chei pe mână. Nu venea nimeni. Nu venea niciun mesaj. N-a scris nimic în catastif.

• Măcar inventează şi tu ceva, să nu stai chiar degeaba, i-a spus redactorul şef.

A început să inventeze şi a constatat, uluită, că-şi vede aiurelile transformate în articole în revistă. A fost mândră. Şi tristă că n-a consultat-o nimeni. Le-ar fi scris mult mai bine.

Când s-a lămurit cum stau lucrurile, l-a chemat, să nu se plictisească, pe Victor Stroie, vindea publicitate, abia îl cunoscuse. Se credea Clint Eastwood, umbla în blugi strâmţi şi cămaşă mulată pe tors, ca un balerin, chiar avea aspect de balerin, probabil era fluierat când străbătea piaţa centrală, dar avea un succes nebun la femei. Le vindea orice. Îşi alesese bine meseria. Claudette n-avea niciun gând cu el. Dar după câteva zile făceau dragoste pe canapeaua redacţiei. Prima oară a durut-o de-i ieşeau ochii, pe urmă i-a plăcut. Câteva luni s-a culcat cu el aproape în fiecare după-amiază. Bărbatul se oprea în drum spre casă. Claudette a aflat repede că era însurat şi avea un copil. A deranjat-o cumplit, dar era vina ei, nu-ntrebase nimic. Nu toată lumea din jur era liberă ca ea. Măcar să profite. Şi-a amintit de Kama Sutra, nu era nevoie să caute cartea, încă mai ţinea minte desenele. Kama Sutra era la putere. Ţinea minte numele poziţiei alese, toată viaţa se gândise la asta, împreunarea ciorilor. Dar mai ţinea minte că, în studenţie, descoperise într-o carte a lui André Breton şi Paul Eluard, zeci de poziţii botezate poetic, aurora boreală, oglinda spartă, evantaiul, orhideea sau pasărea-liră, dar niciuna nu se compara cu ce văzuse în cartea indiană. A-ncercat cu Victor tot ce-i trecea prin cap. Când a trecut la împreunarea ciorilor , bărbatul părea în al nouălea cer.

• Dumnezeule, a strigat Claudette, nevastă-ta nu-ţi face asta?

• Nevastă-mea a uitat de patul conjugal.

Într-un weekend fierbinte s-a-ntâmplat să-l vadă cu nevasta pe stradă, o slăbănoagă anostă. Claudette admite că poate nu era chiar anostă şi nici chiar slăbănoagă, mai degrabă o femeie normală, dar oricum n-o obliga nimeni pe ea s-o înghită. Între cei doi era un băiat de şcoală primară. Victor avea sigur mai mulţi ani decât îi spusese. Dar nu mai avea importanţă.

Două zile mai târziu a revăzut-o pe femeie pe strada redacţiei revistei, aproape de intrare. Claudette a fost convinsă că nu fusese un accident. I-a dat papucii lui Victor instantaneu. Nu voia să spargă o căsnicie şi oricum nu fusese vorba vreodată că el şi-ar fi părăsit nevasta. N-au înduplecat-o rugăminţile lui, faţa i se schimonosise ca unui copil plângăcios, dar cu copiii trebuie să fii ferm, era convinsă. Ar fi trebuit să-i fie milă de el, dar nu simţea decât jenă. Şi că voia să se termine mai repede. E plină lumea de femei, o să-şi găsească alta. Ei nu-i mai trebuia niciun bărbat. Sau niciunul însurat.

Se întâmpla să sucombe şi revista tot atunci. Scăpa de două belele deodată. Doar că, după atâtea luni, nici măcar nu ştia ce e meseria de redactor. Sau de jurnalist.

(din volumul „Ieși din viața mea!”, Editura Crime Scene Press, 2015)