Ramona Müller 
Când muntele ridică din sprâncene, e semn că nu ai înţeles că ţi-a făcut cu ochiul.
Ochii albaştri ai Retezatului, minunatele lacuri glaciare, ne-au deschis ochii spre înălţimile arcuite către cer, ca două sprâncene alpine ale masivului, şi anume vârfurile Peleaga şi Păpuşa.
Am petecut prima noapte în cortul de lângă Lacul Bucura, când Eol ne-a răsfăţat auditiv cu o simfonie destul de agresivă. Aici trebuie să fii prieten cu vântul şi cu frigul, dacă vrei să răzbaţi. Pornim dis de dimineaţă pe traseul marcat cu semnul de cruce galbenă. Ne aprovizionăm cu apă de la izvorul aflat lângă Refugiul Salvamont. Urmăm poteca pe malul sudic al lacului Bucura, apoi pe cel estic, străbatem o porţiune cu pajişti şi după un urcuş destul de lejer, ajungem în Căldarea Berbecilor.
Ocolim un mic lac. Brusc marcajul ne conduce spre dreapta. La baza unui perete poteca se strecoară printre stâncării. De aici căpătăm o nouă perspectivă asupra Căldării Bucurei, iar din noul peisaj foarte generos, face parte acum şi Vârful Retezat spre care se aliniază nesfârşita Coamă Lolaia. Traversăm zona mlăştinoasă formată de Pârâul Berbecilor, apoi ne îndreptăm spre panta accentuată spre nord est. Călcăm pe lespezi mari cu mare grijă, ca nu cumva să dislocăm vreo piatră de la locul ei. Milioane de stânci instabile, ascuţite sau plate te pot sfida, sau se pot împrieteni cu paşii tăi. Depinde de fiecare montagnard în parte cum se concentrează şi comandă creierului orice mişcare. Pe măsură ce înaintezi spre Peleaga, toată creasta Retezatului ţi se desfăşoară în toată splendoarea ei. Ai senzaţia că vezi peisajul spectaculos din avion. Creasta ascuţită şi prăpăstioasă cu versanţi abrupţi te copleşeşte. Atunci realizezi cu câtă forţă aceste imagini îţi rămân în memoria sufletului.
Bucuria ajungerii pe vârf este foarte mare. Suntem pe cel mai înalt munte din Retezat, pe Vârful Peleaga, situat la 2509 metri altitudine, acolo unde se termină realitatea şi începe reveria. Aici poţi spune că respiri alături de Dumnezeu. După ce te-au însoţit spre vârfurile golaşe ale Retezatului, piatra, cerul şi apa îţi urează bun venit. Oriunde ai călca în acest ţinut, trebuie să fii conştient că sub sau la picioarele tale, este o comoară de nepreţuit. Cu liniştea în suflet şi cerul deasupra senzaţia de beatitudine este imensă.
Vârfurile din Retezat par nişte grămezi de pietre imense puse una lângă alta de către uriaşi preistorici. Cele mai mari altitudini sunt Peleaga (2509 m), Păpuşa (2508 m) şi Retezat (2482 m). Eu le compar întotdeauna cu cele trei degete mari ale mâinii, întrucât au înălţimi aproape identice. Se spune că atunci când uriaşii au eşuat în încercarea lor de a atinge cerul, au dorit foarte mult să se răzbune. Astfel au retezat cu spada muntele, formându-se cele trei piscuri de înălţimi asemănătoare. Ei poate nu au înţeles că poţi atinge cerul doar dacă eşti mic şi te supui, pentru că restul îl face muntele. Dumnezeu nu se răzbună, dar Muntele o poate face.
Zăbovim mai bine de o jumătate de oră pe vârf. Puzderie de turişti. Privirile nesăţioase ale oamenilor cercetează zările. Lespezile de culoarea jadului preiau din puritatea înconjurătoare şi ne înalţă spiritul. Ţintesc în unghiul vizual următorul obiectiv, Vârful Păpuşa. Cât de aproape mi se pare. Aventura nu se opreşte aici.
