Mariana Rogoz Stratulat 
M-am retras în mirarea cuvintelor,
să-mi tac singurătatea
și taina din Eden.
O umbră firavă așteaptă,
să-și treacă orele
pe celălalt tărâm.
Beau ultimul strop din vasul cu
licoarea
galben-verzuie,
ce mi l-a adus luntrașul
din ochiul Lunii.
Stelele mă privesc
și mă-ndeamnă
să-mi arunc în ceașca de ceai
răsăritul pleoapelor
și amurgul zorilor.
Pe degetul meu se încolăcește
aburul veșniciei.
