O barză cu aripa frântă

În clasa a IV-a, în timpul unei ore, am avut o inspecţie de la judeţ. Învăţătoarea noastră era doamna Marica Popescu, soţia directorului şcolii. Au intrat, pe rând, mai multe persoane, apoi au ieşit şi a rămas un inspector. Doamna învăţătoare a venit şi s-a aşezat în spatele meu, în ultima bancă, iar domnul din faţa noastră a început să ne pună întrebări, trecându-ne prin toate materiile. Am răspuns cât am putut noi de bine. La sfârşit, ne-a întrebat:

          – Voi citiţi presa, copii?

          – Nu, am răspuns noi în cor.

         – O barză, într-o toamnă, nu a putut să plece în ţările calde, s-a auzit vocea inspectorului.

           Am ridicat două degete.

         – Poftim!

         – Vă spun eu, mi-am amintit: o barză avea o aripă rănită şi n-a putut să plece cu surioarele ei în ţările calde. Un băiat a găsit-o şi i-a îngrijit aripa frântă, hrănind-o toată iarna. Primăvara, barza s-a întors la cuibul ei, cu aripa vindecată.

         – Unde ai citit asta?

         – În ziarul ,,Scânteia”, la ,,Faptul divers”, mama e abonată.

         – Bravo! a  zis inspectorul şi a părăsit clasa.

          După un timp, mama s-a întâlnit cu directorul şi acesta i-a mulţumit, spunându-i că inspectorul a fost încântat  şi i-ar fi zis:

         – Se vede că e copilul unor profesori!

        – Nu, nu este, tatăl ei lucrează la ferma agricolă, e copil de oameni simpli, l-a lămurit domnul Popescu cu mândrie.

(fotografie din arhiva personală – imagine de la serbarea de sfârșit de an a clasei a IV-a)