Nadia Prigoană 
În faţa morţii suntem cu toţii mici
Nu avem vârstă, nume ori avere;
Am fost odată prea bogaţi ori prea calici
În faţa morţii nu avem nicio putere.
Nu luăm cu noi în ceasul morţii
Nimic din ce trudim s-agonisim
Şi vom rămâne goi în faţa sorţii
Doar sufletul e-al nost’ când viaţa părăsim.
Şi-n palme numai sufletul l-om ţine:
Ne va ţine de cald încol’ de mâine.
