Vine vremea….

Vine vremea
când nu vei putea evita esentialul
când nu-ți vei putea permite luxul
să ți se scurgă viața printre degete
să te ascunzi în spatele unei metafore reușite
să ieși din criza existențială
printr-o notă de subsol adecvată.

Vine vremea când la cafeaua de dimineață
eternitatea îți întinde nota de plată
și singura posibilitate de achitare
a creditului divin scadent
e poemul ultim, suprem, singular
cuvântul magic atotcuprinzător
atotmistuitor și totalizator.

Vine vremea când pe coala albă
aterizează desantul de îngeri
să-ți lichideze definitiv mediocritatea
să te pună la zidul invizibil
al neantului creator
și apoi să te execute cu gloanțele cerești ale harului.

Vine vremea când trebuie să pui
punctul pe i ul destinului
simbolul tău ireductibil, efigia ta profundă
codul miraculos al sensului tău.
Semnătura întru veșnicie.