Tabita – Mamouret se impune

Ieşi din viaţa mea! – 9

Mi-a trecut prin cap că fiu-său n-avea bani, de mă adusese acasă, nimerisem, am găsit un pretext să ieşim din apartamentul acela care începuse să mă sufoce. L-am invitat eu într-un loc pe care îl ştiam, n-a protestat, n-a fost nevoie să zic a doua oară. Nu ştiam niciun loc anume, mi-am stors mintea să dau de un local cât mai intim, prin apropiere, şi să nu se prindă că totul fusese la plezneală, nu voiam să-l fac să se simtă prost, am găsit unul.

O vreme n-a scos o vorbă, continua să fie stânjenit, de parcă uitase că el mă sunase şi insistase să mă vadă. Probabil şi-a închipuit că-mi făcusem o impresie detestabilă despre momentele din transaltlantic, a început să se scuze.

• Îmi pare rău…
• Nu-mi datorezi nicio explicaţie, i-am tăiat vorba.

N-a mai spus nimic. Am simţit nevoia să precizez:

• Numai că nu vreau să începem greşit. Dacă e să începem ceva.

A dat din cap.

• N-ai niciun cuvânt în faţa lui Mamouret? am întrebat.
• În faţa cui?

I-am explicat şi a izbucnit într-un râs sănătos.

• E grozav, am să-i zic şi eu tot aşa. Nimeni n-a avut intuiţia asta. Culmea e că îmi povestea de ea când eram mic.
• Despre Mamouret?
• Despre actriţă. O adora. Poate o cunoscuse, habar n-am, nu mă interesa. O imita. Cred că încă o mai imită după atâta vreme.
• A fost actriţă şi ea?

A făcut o pauză lungă.

• Dacă ţi-e greu, nu trebuie să-mi spui.
• Nu mi-e greu. Mă gândeam de ce te-ar putea interesa. Vine din vremuri pe care niciunul dintre noi nu le-a trăit.
• Spune-mi.

A sorbit o vreme din băutura pe care o comandasem, nu mai ţin minte ce era.

• A fost şefa unei mari biblioteci, avea zeci de oameni în subordine. Nu crâcnea unul. A tăiat şi-a spânzurat toată viaţa. Nu-i ieşea nimeni din vorbă. Când voia ceva, ştia cum să facă, unde să meargă să obţină. Monstrul ăla de casă ea şi l-a vrut. Habar n-am a cui a fost mai înainte, dar n-a venit nimeni s-o ceară înapoi, când s-a schimbat regimul. A zis mereu că n-are cine să vină, toţi sunt morţi şi-ngropaţi, de parc-ar fi ştiut, şi văd că are dreptate. Când eram mic, casa strălucea. Tata nu voia să audă de căsoiul enorm, dar nu l-a băgat în seamă. Dar tata de-abia trecea pe-acasă, ea era stăpâna, el nu conta. A fost unul din mahării regimului. Nu mare, dar totuşi un stâlp. E convinsă că oamenii mai tremură încă în faţa ei, dar e destul de deşteaptă să priceapă că s-au schimbat vremurile, e bătrână şi toţi care tremurau s-au dus. Nu mai iese din casă ca să nu vadă schimbările. E deşteaptă, dar trăieşte în lumea ei, chiar dacă ştie că lumea ei s-a dus. Lumea ei acuma suntem noi. Da, n-am niciun cuvânt în faţa ei.
• Şi Alex?
• Alex e diferit. S-a revoltat de mic şi nu-l înghite pentru asta. Nu pentru că ar fi băiatul adoptat, cum i-a strigat odată, nu cred o iotă, prea seamănă cu ea, uită-te la ochii lor, ci pentru că n-a vrut să se supună puterii ei. Sunt sigur că-l iubeşte. În alt fel.

M-am pomenit că-mi vorbeşte despre el însuşi, ca un adolescent, mi-era jenă, la început n-am avut puterea să-l întrerup, nici nu cred că-i păsa că eram de faţă, el pur şi simplu simţea nevoia să vorbească. Ochii lui negri mă făceau să mă întreb cu cine va fi semănat, nu-mi spusese cum arătase tatăl său, doar că dispăruse demult, poate murise, poate el era băiatul dintr-o altă căsătorie, poate el era adoptatul, aberam, doar să nu-l mai aud.

• Sunt ochii tatălui meu.
• Cum de-ai ştiut ce vreau să întreb?
• Prea mă priveai atent.

Nu l-am mai lăsat să continue. Am simţit că ceva nu era în regulă când intra prea adânc în poveste, se crispa, îi tremurau uşor mâinile, l-am oprit, l-am rugat să vorbim despre altceva şi s-a luminat la faţă. Începusem să mă simt prost. Era prima întâlnire, practic prima noastră întâlnire şi dădea totul din casă cu o nonşalanţă de puştan, parcă n-ar fi avut aproape patruzeci de ani şi n-ar fi trecut prin viaţă, cu o experienţă pe măsură. Poate n-o fi trecut prin viaţă. Cine eram să mi se confeseze dintr-odată? Dar în acelaşi timp, povestea asta mă şi atrăgea, eram un fluture care zboară prea aproape de lampă, mi-am zis să fiu atentă, să nu-mi ard aripile. O mai făcusem cu alţi iubiţi şi suferisem. Andrei nu era un iubit. Sau nu încă?

 (din volumul „Ieși din viața mea!”, Editura Crime Scene Press, 2015)