Pe la noi

Pe la noi femeile învață

devreme să-și ascundă durerile.

Dimineața pun broboada cu flori

și strâng cu putere nodul șorțului,

în care adună neputințele voastre,

greșelile copiilor,

lipsurile și toate stricăciunile

de prin ogradă.

Mai dau cu mătura un gând trist,

udă cu aghiazmă pragul pe care-l treci

și uneori îl uiți,

aprind candela să îndepărteze

furtuna dintre vorbe,

netezesc cu sfiala perna-ți pe la ziuă

și trec din rană, în rană cu plasturele

de iubire…

Mai uită uneori ciorba pe foc,

și mămăliguța nesărată,

dar doar atunci când

sufletul ei, speriat, nu se mai poate ascunde…

dar dimineața pictează cu un dermatograful  bont,

zâmbet în privire.