09.09.2020
Privesc oglinda…
Privesc oglinda și mi-e dor de lumea cu figuri imaginare, de nopțile, ce-nghit bucăți de univers, de firul de nisip adăpostit în pietre, în nimic, în stranii fantezii. Privesc oglinda, apă-ntunecată, ce-mi amintește de tristețea unui chip, de păsări-fum, de năluciri bizare, de ce-am uitat, de ce-am găsit. Privesc oglinda printr-o rece transparență și-ncerc să […]



