Te-aș fi iubit

Te-aș fi iubit cu liniștea din gândurile mării,

cu dorul muntelui ce se înalță către cer,

te-aș fi iubit cu lacrima din limpezimea sării,

cu steaua ce ne cântă leru-i ler.

Te-aș fi iubit acum, dar timpul ne-a trimis departe,

să ne sorbim chemările nebune,

să ne-așteptăm pe lună, într-o noapte,

să ne-amintim albastrele lagune.

Te-aș fi iubit și mâine, dar timpul s-a jucat perfid,

purtându-ne prin alte lumi din univers.

În amăgirea umbrelor ne căutăm timid –

tu, trandafir – eu, roua dintr-un vers.