Marcel Vișa 
zilele în care jucam ping-pong cu subconștientul/ metastazele gândurilor antonimice s-au aglutinat/ câștig setul
premiul/ un citostatic al singurătății/ tranchilizant al nopților lungi cu sensibilități maladive și patos exacerbat/ lumini stinse/ ferestre înghețate pe monitoare
s-au întors împotrivă mesajele subliminale transmise prin texte/ pretexte recul/ bumerangul retează capete de idei ițite sub covorul roșu/ împiedică pașii dervișului în dansul antidot ce se stinge pe holuri/ noaptea se surpă ca un mal de pământ
se reflectă în tavan pelicula acoperită cu frunze/ urechea în cercul stârnit de picătura sângelui/ țipătul monocrom al înecaților/ cele o mie de guri flămânde ale morții
pe mal ard mocnit focuri de paie/ fumul inundă galeriile cârtiței/
timpanele câinelui de vânătoare/ doar țipătul lișiței mai penetrează tăcerea/ în spirale se înalță sufletul zilei
