Călin Neacșu 
miroseai a pași tăcuți
de tălpi smerite
călugărit însandalate
gustate de prafuri de poteci rătăcite
prin castroane alchimiste.
cu sfori împletoșate în patru
îți înfuniam gleznele brațelor,
subțioarele sânilor,
otrava sfârcurilor
și călcâiul pasului șoptit.
miroseai a trandafir
și mă implorai să te găsesc iar și iar…
a câta oară?
