Crisanta Predescu 
„Nu mă interesează câtuși de puțin să fiu un scriitor faimos… Aș vrea doar să fiu un ins care a contribuit la perpetuarea enorm de dificilului meșteșug de a scrie romane.”
Am recitit deunăzi „Iubita locotenentului francez”, roman al cărui conținut nu m-a lăsat să dorm vreo patru nopți.
Nu e nimic lejer în scriitura lui Fowles, nu trece nimic în exteriorul filtrului gândirii. De aceea, recomand cărțile sale, pentru o complexitate care te însuflețește ca cititor și te transformă în căutător, căci mesaje subliminale se întâlnesc peste tot. Trebuie să notezi, să exersezi, să cauți febril în celelalte trimiteri ale sale. Iar faptul că scriitorul se pune în papucii cititorului, anticipându-i acestuia reacțiile, îl prezintă pe autor și ca pe un foarte bun psiholog.
O bogăție a literaturii este Fowles, împletind atâtea științe și conturând un univers din care cu greu mai poți ieși. Filosofia, neuroștiințele, un pic de arheologie sau de biologie, pasiunea vădită pentru literatura victoriană fac ca romanul pomenit mai sus să treacă cu succes în vârful listei cu cele mai bune cărți ale secolului XX.
Nici nu ai timp să mai sondezi realitatea cu atâtea informații. Am spus că l-am citit la vârsta de 20 de ani? La cât de superficial am frunzărit paginile la acea vârstă, se poate spune că n-am citit nimic. Ci doar i-am căutat povestea, cu detalii romanțioase, fără a cuprinde informația completă.
Pentru astfel de motive cred eu că ar trebui să recitim cărțile tinereții noastre. Pentru că acum, la maturitate, sunt complet noi, mintea lucrată câtuși de puțin și familiarizată cu literatura universală putând să înțeleagă pârghiile cu care romancierii celebri ai lumii și-au susținut operele.
Fowles te lipește de personajele cărților sale cu bună știință pentru ca finalul să te lase mut de uimire, iar morala să nu-ți fie decât elocventă. În această lume care pierde cu rapiditate contactul cu bunele maniere sau cu moravurile societății de-abia progresiste, conceptele enunțate de Fowles au avut darul de a mă teleporta cu melancolie într-un trecut unde Jane Austen sau Virginia Woolf erau stăpâne. Mai mult, înclinația lui Fowles pentru știință mi-a scris în minte alte întrebări, care își pot afla răspunsurile numai citind în continuare, cu nesaț, multe alte cărți ale scriitorilor secolului trecut.
