Călin Neacșu 
strânse elegant în cocul tău
dorințele ni se uscau sub un soare venusian
întinse pe niște fân proaspăt cosit
dintre șoldurile mele osoase
așternut peste strigătele tale muntoase.
vintrele se războiau violent
cu pasiunile ce se sfâșiau
pe fundul unui pahar trist
născut să’ți lăude goliciunea
acolo unde un cortegiu funebrural
îmi însoțea inima,
care poate și’ar fi dorit un repaus,
dar care nu s’a opus,
pentru că nu se cădea
să strice mersul tău nezdruncinabil
spre cimitirul dorințelor noastre cuminți
unde te aștept a dezmățare.
