Plus-minus

Ce caută prin mareele viselor mele

aceşti oameni de carton cu cizme de cauciuc?

Cine demontează fără preaviz balustradele de jugastru

dintre infinituri, dintre mori, dintre botezuri?

Ce tatuaje se-ncăpăţânează caracatiţele plebeiene

să lase pe şoldurile poemelor mele?

Câte vântoase hămesite îmi vor sculpta umerii

până voi curge marmură?

Câte râşniţe stelare vor mai cerne ţurţuri

printre razele diapazonului?

Câte strigăte de leu, câte rânjete de jderi îmi sperie versetele

până când tătăneasa îşi face efectul?

Ce femei plus-minus îndrăznesc să tulbure

Castorii şi Polucşii destinului de fildeş?

Câte adeverinţe de mamă voi împlânta

în feroneriile rudimentarilor rechini ?

Câte cuvinte voi mai însămânţa în urechile clăpăuge

ale ţânţarilor, căpuşelor, penitenţelor, haremurilor, carapacelor?

Câte begonii şi guguştiuci şi prisme voi mai salva

de securea elegiilor pursânge ?

Câte cule voi mai vărui întru înălțarea bunicilor

de-a dreapta istoriei ?

Câte fetide laşităţi voi mai arunca în suliţe

până voi păşi pe cărarea smălţuită-n curcubeu ?

“Children show scars like medals.

Lovers use them as secrets to reveal.

A scar is what happens when the word is made flesh.”