Risipiri și neliniști

Clipele și zilele s-au pierdut în

sângele amurgului,

ca într-un paradis invadat de uitare

și întuneric.

Apropierile au sfârșit în adâncul

oceanului.

Nu te speria, nu-ți face griji!

Ne vom strecura,

umbre și fum,

sfidând Cerberul lui Hades,

printre ruinele nepăsătoare ale

depărtării

și vom ajunge în propriul nostru trup,

pentru a înflori

nisipul, veacurile și chemările.

Atunci,

risipirile și vorbele tandre

ale dimineții

ne vor trece dincolo de neliniștile

tinereții,

de amorțirea bătrâneții.

Veniți și dezlegați munții,

eliberați apele și ploile,

spălați-vă de frica de moarte

și aprindeți făclii

pentru ceasuri și greieri,

pentru sărut și fluturi,

pentru secunda de sub pleoapa anilor.

foto: Cristi Șerban