Atingerea viului

Românii sunt recunoscuți pentru grătarele și pofta lor de mici, precum și pentru interminabilele analize politice. Nu tot românul o fi poet, dar se pare că tot românul este comentator politic. Asupra unui lucru însă cădem de acord cu toțiiː avem cele mai frumoase fete și cele mai minunate peisaje.

Transfăgărășanul este unul dintre motivele care te face mândru că ești român. Promovat și de emisiunea Top Gear de la BBC, ca fiind cea mai frumoasă șosea din lume, înseamnă foarte mult pentru noi din punct de vedere turistic. Măcar o dată în viață merită să străbați acest drum. Spectaculozitatea îmbină peisajul piscurilor impunătoare ale Făgărașului cu șerpuirea prin curbe strânse (27), cele mai multe în ace de păr. Cu o lungime de 151 de kilometri, Transfăgărășanul culminează la 2042 de metri altitudine, în dreptul Lacului Bâlea. Șoseaua de mare altitudine a fost construită între anii 1970 și 1974 de către trupele de geniu ale Armatei Române la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Urmând să lege strategic unitățile militare Pitești și Sibiu, Transfăgărășanul a avut ca motivație principală asigurarea securității naționale, în contextul invaziei Cehoslovaciei de către trupele sovietice.

Traseul rutier ce leagă Muntenia de Ardeal comportă câteva opriri necesare: în dreptul lacului glaciar și cascadei Bâlea, în apropiere de lacul hidroenergetic Vidraru, precum și un popas pentru a admira măreția celor mai înalți munți din România.

Pe versantul vestic al văii Bâlei, o potecuţă, pe cât de discretă, pe atât de încăpățânată, urca uzând de tot felul de întortocheri şugubeţe spre Căldarea Bâlei. (Nicolae Mazilu)

Lacul Bâlea situat la o altitudine de 2034 de metri își etalează oglinda apei printre înălțimile celeste. Așa cum lacrimile câteodată dau năvală instantaneu, tot astfel avalanșele de pe versanții abrupți ai masivului Făgăraș își cer tributul. Din cele 5 cabane existente în anul 1914 în Munții Făgăraș, cabanele Bâlea și Negoiu au rezistat primului război mondial.

Orice iubitor de natură nu poate rămâne indiferent în fața acestei covârșitoare și veșnice coroane de piară ce stă pe fruntea țării de milenii și în mijlocul căreia te așteaptă o imensă căldare cu apă rece, exact în inima Carpaților. Platoul Bâlea se oferă cu admirație și respect, iar turistul trebuie să se înfrupte din frumusețile sale cu aceleași sentimente de reciprocitate. De pe stâncile plângătoare aflate pe marginea Lacului Bâlea se preling șuvițe de apă, adevărate dușuri naturale. În această lume înghețată la propriu și la figurat pentru secolul vitezei în care trăim, în Everestul nostru românesc, se construiește an de an, în anotimpul hibernal Biserica și Hotelul de Gheață de la Bâlea, primele de acest fel din Europa de Est.

Pentru că da, Munții Făgăraș, cei mai înalți și mai masivi munți din România sunt asemenea unei fecioare frumoase și înalte din poveștile lui Ispirescu. Fetișcana poate părea distantă și rece, dar dacă te încumeți să o cucerești cum se cuvine, își va da la  o parte năframa și își va despleti cosițele lungi de-a lungul stâncilor, în sălbatice cascade. Ochii săi limpezi și blânzi vor închide taine adânci, ca și lacurile zdrențuite de cer.  Pornind de la o altitudine de peste 2000 de metri, din Lacul Bâlea, pârâul Bâlea coboară uimitor, mergând parcă paralel cu Transfăgărășanul și pe la altitudinea de 1400 de metri formează o minunată cascadă cu o cădere de apă de aproximativ 60 m, Cascada Bâlea. Numită și Urlătoarea Bâlei de pe Transfăgărășan, Cascada Bâlea este cea mai înaltă cădere de apă în trepte din România. Susținută de frații mari ai României, Vârful Moldoveanu , 2544 m și Vârful Negoiu, 2535 m, Cascada Bâlea apare ca un sărut iremediabil al naturii între buzele montane cele mai abrupte.

Într-un timp în care timpurile se schimbă, și natura intrinsecă și extrinsecă a turistului român se schimbă.

Două simboluri românești stau de veghe la capetele acestui simbol românesc, Transfăgărășanul ce leagă Ardealul, prin localitatea Cârțișoara, din județul Brașov de localitatea Bascov din județul Argeș, spre Curtea de Argeș. E vorba despre Badea Cârțan și de Ana a lui Manole. Pentru mai tinerii noștri cititori, aș insista puțin pe figura legendară a lui Badea Cârțan, cel care a mers pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii lui istoria ca mărturie dăltuită pe Columna lui Traian. Un țăran simplu care a străbătut de nenumărate ori munții, cărând în traista lui, ca într-o icoană, doruri și cărți din Vechiul Regat în Transilvania, Badea Cârțan a ales în la sfârșitul anilor 1800 să lupte pentru identitatea națională printr-un mijloc eficient, cartea.

Transfăgărășanul este drumul către zid, către și prin zidul crenelat al României, Masivul Făgăraș. De fiecare dată, viața ne reîntoarce prin sinuozitățile sale, fie cu mișcări senine sau abrupte în punctul în care sensul existențial devine firesc. În interiorul ființei adevărata luptă este atingerea viului prin ceea ce este viu în noi!

(sursa foto: haihuin2.com)