Într-o zi vom ieși din ascunziș
și vom găsi lucrurile părăsite în grabă
acoperite cu praf ori spălate de ploi
uneltele mai tocite
în lipsa noastră au înflorit copacii
cuiburile sunt deja părăsite
cimitirul s-a lărgit cu câteva cruci
suntem aceiași și totuși altfel
ne atingem cu teamă
atenți la fiecare respirație
cine ar fi crezut
că vom apuca să trăim
și în lumea cealaltă
unde se moare singur
dar morții sunt numărați la grămadă