Ce „baie” am făcut într-o după-amiază de primăvară tîrzie în plin centrul orașului! Tocmai traversam piața catedralei romano-catolice, mergînd la lecția de germană, cînd, ca din senin (ici-acolo cerul chiar mai rămăsese încă senin și lumina soarelui doar se estompase, pierzînd din intensitate, fără a se „stinge” însă de tot), a început să plouă torențial, ca în plină vară. Turna cu găleata și în cîteva clipe piața și străzile s-au golit de oameni. „Parcă se tem să nu se topească, așa fug și se ascund”, îmi ziceam în sinea mea observînd cu dispreț panica generală (eu nu mă temeam, eram sigur că n-am să mă „topesc”) în timp ce-mi continuam imperturbabil-sfidător, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, înaintarea bravă printre masivele pînze de apă ce învăluiseră orașul, dar pe care eu îmi impusesem, să le ignor – pieton absolut solitar în vasta piață a Centrului inundat de ploaie.
Valeriu Cristea 28.03.2026
Pe cînd turna cu găleata
