Mariana Rogoz Stratulat 
Ascundem vis de Sânziene
În noapte se deschide cerul
să ne dezvăluie misterul
iubirilor pierdute-n zori
în ascunziş de reci culori.
Şi-ncet coboară cu fiori
învăluite-n dalbe flori
crăiese mândre, minunate:
sunt sânzienele visate
de orice fată, fată mare,
ori de-o femeie iubitoare;
sunt sânzienele dorite
în clipele neadormite
şi răvăşite de-o chemare
în dorul-dor şi-n marea-mare.
3.
Îmi ninge noapte pe cuvânt,
îmi plouă stele într-un cânt,
îmi este chin în dimineaţă
iar lacrima mă plânge-n ceaţă
când rătăcită sunt în dor
şi-mi caut viaţa într-un nor.
Îmi strig durerea în ecou,
în gândul vechi, în visul nou
şi mă ascund în ierburi moi
crescute-anume pentru noi.
Şi somnul cade peste gene
cu amintiri de sânziene.
***
În fiecare e…
În fiecare e un vis ce moare,
în fiecare e un plâns şi o cântare
ce vin din zbor sau din uitare
şi ne-amintesc c-am fost chemare,
chemare-n viaţa trecătoare
şi-n dorurile călătoare.
În fiecare e-un destin stingher,
în fiecare e un trist ungher
în care ne retragem într-o seară
să fim doar noi şi o vioară
şi-n lacrima oprită-n gene
ascundem vis de sânziene.
***
Noaptea Sânzienelor
Sunt umbra pasului pierdut
dincolo de timp,
dincolo de viaţă…
Nu mai am lacrimi
să zâmbesc,
nu mai am durere
să iubesc…
Ţin în mână
un fir de mac
pentru buzele tale,
am pe frunte
cunună de cicoare
pentru ochii tăi…
A venit vremea să dorm
în cuvintele ce-mi cresc
pe prag,
să-mi pară că e
Noaptea Sânzienelor…
***
De când sunt…
Vântul m-a culcat
la pământ;
mă ține prizonieră.
Prin mine circulă o imensă
iubire,
ce mă împinge
noapte de noapte,
pe lungi drumuri pietroase.
Nu știu dacă e vis
sau realitate.
De când sunt, frecventez
două lumi,
la fel de stabile, la fel de fixe.
Una, aici, în timpul acum,
o lume în care mobila
se află în același loc,
în care mă întâlnesc
cu aceiași oameni zi de zi,
din același oraș
în care am primit
această viață;
alta, acolo,
în care Tu și Eu
suntem Unul.
Cândva,
poate într-o altă viață,
Sânzienele mi-au deschis poarta
spre visare.
Străbat tăcerea,
veac după veac,
pentru a-mi purifica sufletul.
Aș vrea să mă eliberez
de mine, de tine,
de greutatea țărânii.
Doar când
ne vom îmbrățișa poveștile
voi scăpa, în fine,
de samsara,
de migrația mea
în cele două lumi,
și mă voi ridica
– zbor și liniște –
precum fumul țigării,
precum pasărea Phoenix.
(selecție din volumele de poezii: Lacrima din Paradis – 2009; Tăcerea fumegândului cuvânt – 2010; Fantezii lirice în nopțile cu maci albaștri – 2016; Mansarda Timpului – 2018)
(sursa foto: pinterest.com)
