Prinţul şi Literatura

Anii tinereţii şi i-a petrecut cutreierând prin lume, pentru ca la 25 de ani, întâlnind iubirea, în persoana contesei de Albany, să-i fie trezit gustul pentru scrieri şi în special pentru poezie. Contele Vittorio Alfieri (16 ianuarie 1749 – 8 octombrie 1803) va reuşi prin tragediile sale să creeze un alt sistem de compoziţie, ceva nou în Italia acelor vremuri, transformând dialogurile lipsite de vigoare ale înaintaşilor săi într-un stil bărbătesc şi concis.

În ultimii ani ai vieţii, acesta s-a decis să înveţe limba greacă pentru a putea studia marii tragici antici, cei care îi serviseră drept model, şi chiar a tradus unele dintre cele mai frumoase opere din Eschil, Sofocle şi Euripide. La vârsta de 54 de ani moare, la Florenţa, în urma lui rămânând un număr destul de mare de opere postume, printre care autobiografia “Vita”, considerată a fi cea mai mare operă a sa.

Criticilor versurilor mele

Vă par ciudate? Nu-s pentru saloane.
Notaţi deci prima lipsă: sunt toscane;
Că-s colţuroase şi n-au ritm – se poate:
A doua lipsă – n-au prea fost cântate;
Că nu sunt clare şi-s cam… ascuţite:
E ultima lor lipsă: sunt… gândite.

(traducere Aurel Iordache)

Imagine de pe gozzini.it