Nadia Prigoană 
Erai un gând răzleţ pierdut prin minte,
Prin mintea mea de spirit cam rebel;
Când nu ştiam de-s rea ori de-s cuminte
Tu mi-ai îndreptat aripa niţel.
Căci aripile mele protectoare
Erau căzute la pământ şi eu,
Pierdută-n ceaţa gropilor amare,
Rămas-am oarbă, fără Dumnezeu.
Până când tu mi-ai apărut în cale,
Căci doar iubirea ta putea-ndrepta
Aripi prea frânte şi căzute-n vale
Ce aşteptau, cuminţi, venirea ta.
