Cititorul îmi rescrie cartea prin lectura sa

Pe 22 septembrie 2015, după vacanța de vară, s-au reluat evenimentele „Literatura de azi @ Librăria Bizantină”, iar invitatul ediției cu numărul 13 a fost Cristian Teodorescu.

Post-eveniment, iată câteva dintre impresiile scriitorului:

Odilia Roșianu: Care este părerea dumneavoastră despre inițiativa Literatura de azi de a organiza întîlniri cu autorii români, întîlniri neasociate cu lansări de carte, promovare de edituri sau alte evenimente de marketing?

Cristian Teodorescu: Cît se poate de bună! N-o spun ca scriitor, ci cu gîndul la cititorul din mine. Aproape totdeauna am fost curios să-i întîlnesc pe autorii cărților care îmi plac. Spun „aproape” fiindcă această curiozitate mi-a venit după ce m-am lămurit că nu toți scriitorii sînt morți, cum credeam pînă pe la șapte ani. În adolescență îl vedeam destul de des în cartierul în care locuiam pe un domn despre care aflasem că era Ștefan Bănulescu. Îi citisem cărțile, dar cum era să-l opresc pe stradă? Îl salutam, îmi răspundea politicos și în ziua aceea eram încîntat că Bănulescu îmi răspunsese la bună ziua. O să-mi spuneți că acum îi poți vedea pe scriitori la televizor. Nu-i același lucru.

O.R.: Cum v-ați simțit pe parcursul dialogului cu Daniel Cristea-Enache și cu publicul de la Librăria Bizantină? Iar această întrebare se referă la toate aspectele: atmosferă, cadru, subiecte discutate etc.

C.T.: S-o luăm în ordine inversă. Dacă subiectele nu m-ar fi interesat, aș fi răspuns pe scurt și n-aș fi revenit asupra lor pe parcursul discuției. Librăria Bizantină e încîntătoare: un loc în care te poți duce și dacă n-ai bani de cărți asupra ta, doar ca să te simți bine și să gîndești la ale tale și la ale cărților. Publicul cărților e și după cum și-l face autorul.

Am avut de-a face acolo cu oameni curioși, cititori de cursă lungă, cum se zice mai nou, pe care îi interesează și viața din cărți, dar și viața de toate zilele. Cu Daniel Cristea-Enache, amfitrionul serii, stau de vorbă mai mult la telefon și pe la lansări de carte, încît convorbirea pe îndelete pe care am avut-o atunci, față în față, venea după multe antrenamente făcute împreună. Astfel încît spontaneitatea dialogului n-a fost bruiată de momente de contrariere reciprocă. Așa că, dacă am venit împreună la librărie, am plecat tot împreună, continuîndu-ne dialogul cu aceeași plăcere.

O.R.: Care ar fi fost întrebarea pe care dumneavoastră ați fi dorit s-o adresați publicului de la Bizantină în acea seară?

 C.T.: Pentru mine publicul înseamnă o asociere liberă de cititori în care fiecare în parte reprezintă ceva unic, la fel ca scriitorii. Întrebările adresate tutoror sînt o afacere a politicienilor, care vor coruri, sau țin de politica literară, la alegerile de la Uniunea Scriitorilor. Astfel că nu-mi permit să pun întrebări pentru toți, ci să propun, în ceea ce scriu, ipoteze pe care fiecare cititor le completează cu propriile sale experiențe. La fel cum respect singurătatea unică a scriitorului, căruia nu-i pot adresa decît întrebări precis individualizate, respect și singurătatea cititorului, cel care îmi rescrie cartea prin lectura sa.

*

Îi mulțumim domnului Cristian Teodorescu și-i așteptăm pe cititoarele & cititorii Literatura de azi la următoarele seri cu scriitori care se vor desfășura la Librăria Bizantină.

Foto: Dinu Lazăr