„Îmbibați” de lecturile noastre

Eram atît de „îmbibați” de lecturile noastre, din Dumas de pildă, încît, în timpul unei ore, colegul și prietenul meu Radu, uitînd unde se află și cine este (un biet elev în clasă), i-a cerut ritos profesorului care îi făcuse nu mai știu ce observație… să-și retragă afirmația; și cum n-a primit, firește, satisfacție, a rostit, cu semeție, această neverosimilă, uluitoare frază (eram de abia în clasa a șaptea): „În cazul acesta sînt nevoit să părăsesc sala” (sala, nu clasa!). Și a și părăsit-o imediat, pășind demn, țeapăn, impunător, ca un mușchetar care ține la onoarea lui ca la lumina ochilor și al cărui principiu de bază e „zis și făcut”, spre consternarea profesorului și ilaritatea colegilor. Mult timp după aceea, aceștia nu l-au iertat, ironizîndu-l pentru replica, atitudinea și gestul lui „ca din carte”.