Flaviu George Predescu 
„În rai, e toată ziua luna mai.”
Arghezi
În curând se va ridica starea de urgență. Românii vor ataca Herăstrăul și muzeele. Se va trece de la clandestinitatea în care am trăit două luni, la libertatea condiționată. Etapizat, se vor deschide terasele. Lumea se va întoarce la muncă. Lupta politică va continua. Acuzat că a vândut Ardealul ungurilor, nu pateul, cum a apărut în glumele de pe internet, lui Ciolacu i s-a făcut rău și era să răstoarne pupitrul de la partid. Ponta i-a urat sănătate și a zis că PSD-ul nu-i ușor de condus. Iohannis a zâmbit în sinea-i și și-o fi zis că nici un lider PSD nu-i face față. Apropo, ce-o mai face Liviu? Toată lumea l-a uitat. La sfârșitul acestei luni se împlinește un an de când e cazat la Rahova. Între timp, literatura merge înainte. În România literară, Nicolae Manolescu poartă un nou dialog cu DCE. De data aceasta, profesorul dezvăluie din percepțiile sale politice. Rămâne interesant de văzut. By the way, DCE a început să scrie și pentru cititorii DC News. Va avea rubrică în fiecare sâmbătă. Interesant este formatul. Dă cu o săptămână înainte numele cărții despre care va vorbi, astfel încât cititorul îl poate verifica. Să vedem. Pe ici, pe colo, teatrele mai difuzează pe Facebook unele piese. TNB-ul nu se lasă mai prejos și difuzează conferințe. Cea mai tare pe care am văzut-o până acum a fost una cu Tocilescu. Povestea cum a scăpat de un securist care voia să-l recruteze. A fost savuros și atât de viu, încât am căutat pe net să văd dacă mai trăiește. Știam doar că a murit, dar parcă, văzând conferința, nu-mi venea să cred. Era prea viu. Murise în 2011, din păcate.
Aștept să se deschidă bibliotecile, librăriile și anticariatele. Mi-e foame de cărți, deși momentan am de unde alege. Citesc Incognito de Petru Dumitriu. Paginile despre răutatea comuniștilor mă revoltă, cele despre război mă deprimă. Dintre cele de dragoste m-a intrigat cea în care Filip este descoperit după ce a făcut dragoste cu Valentina. N-ar fi fost nicio problemă dacă n-ar fi fost soră-sa.
Citesc avangardiști, citesc Holban, citesc Delumeau, încă n-am terminat volumul 2 la Frica în occident. Am ajuns la Diavolul și femeia și m-am oprit. De la avangardiști, Eugen Ionescu m-a amuzat într-o seară cu contra-piesa lui de teatru, încât am trezit vecinii cu râsul meu. Citesc Luceafărul de dimineață, numerele 3 și 4. Mai arunc un ochi pe știri. Informații contradictorii. Pe Facebook, spiritele s-au mai calmat. Vreau să-mi cumpăr o glicină. O să ajungă la începutul lui iunie. Și tot așa…
