Elena Spiridon 
Viața nu-i metaforă
așa cum nu-s metafore
zidurile ridicate
la tâmpla dreptă
la tâmpla stângă
unde printre crăpături
se revarsă picături de sânge
cu miros de hipoclorit
ce albesc ochii, gura
cerul și nopțile
floarea de măr
cocoșul desenat pe tavan
ce îmi vorbește în fiecare zi
de înțelepciunea norilor
și îmi arată drumul spre tine
unde e lumina,
dar eu nu sunt Amaterasu
sunt o păpădie
unde din pocalul meu
se hrănesc zilele
ca albinele
și doar în ultima suflare
devin călătoare.
