Mariana Rogoz Stratulat 
Nu-mi e de-ajuns o veșnicie
și nici lumina din cuvânt,
să te iubesc destul,
să-ți fiu legendă,
apă vie,
nemărginirea pustiului,
neliniștitul vânt.
Chiar dacă depărtarea
ne ofilește somnul
și pleoapele în zori,
tot vom găsi cărărea
în umbrele din noi.
