De unde ştii?

– Ferigile râd lângă rugul de mure.
E mai cald în cetatea de pădure.
– De unde ştii?
– Le văd eu fericite,
Nicicând învrăjbite.
Speranţa-i în spori
Roind ziduri de zori.

– Murele râd lângă firul de apă.
E mai înalt rugul ce sapă.
– De unde ştii?
– Le văd eu sfioase,
Tăind ramurile joase.
Iubirea-i în bujori
Oglindind icoane de nori.

– Alunele râd lângă stâna de gând.
E mai drept drumul în tunel de pământ.
– De unde ştii?
– Le văd eu pereche,
Şoptind aur în ureche.
Înţelepciunea-i în lăstari
Împletind drumurile mari.

– Potecile râd lângă şarpele de vânt.
E mai uşor pasul spre chilia de sfânt.
– De unde ştii?
– Le văd eu plecate,
Ghem de pietre răsfirate.
Dumnezeu e-n suflare
Netezind munţii din zare.