Isabela Branescu Zmeul era un generos cu tâmpla roasă de varicelă
părinții îl suspectau de empatie pentru vulcani noroioși
l-au lăsat să se descurce singur ca să-și învețe lecția despre bunătate
de aici zâmbetul tâmp ca al unui pelerin necredincios
dornic de-o ultimă țigară
din povestea lui a rămas amintirea ochilor
sprijinită de o umbră vitează
nici Noe nu ar fi putut salva prea multe
în lupta inegală cu Făt Frumos
de curând mi s-a părut că oasele i s-au albit
și s-au ridicat dintre dealuri în vălătuci cenușii
își strigau părinții copiii pe numele mic
nume de sfinți răspândite prin satele noastre
el vorbea despre dreptul la intimitate
localnicii își priveau în oglindă fețele uscate
speriați că ar putea fi sânge din sângele lui
unii cred că nu poate fi de-al lor decât cel care vine pe un cal alb
și la intrarea în post îl întreabă cum pot învăța bunătatea
înainte de a fi lăudați pentru eșecuri repetate
aștept un mesager
neapărat alb
pentru că optimismul meu trage să moară
strivit într-un manual alternativ de limba română
