Laurențiu Belizan 
pielea este franjurată
tăietura adâncă
te spăl cu apă rece
sângele curge în fire răsucite
carnea pare un ochi bolnav de conjunctivită
corpul tău tangent la soare
miroase a pâine de vatră
— ţi-ai schimbat linia vieţii
de sus cineva priveşte strada ca entomologul un muşuroi de furnici
ai putea să laşi batistele de hârtie pe crengi
durerea ar rămâne atârnată ca un fruct necopt al mâniei
trebuie să înveţi să mori în orice secundă
— sunt un copil care vrea să ştie cum arată soarele noaptea
uşor uşor încep să uit
trebuie să inventez ceva pentru golurile din viaţă
poezia creşte din mine ca unghiile unui mort
cu faţa vitrată
voi fugi
ca Rimbaud
de o frumoasă deşertăciune
Sursa foto: radioromaniacultural.ro
