Mihaela Aionesei 
e zgomot în lume și prea liniște în noi
cineva cântă îmblânzind ninsori
altcineva înalță rotocoale de fum
câtă risipă de răbdare și drum
între noi un pahar se umple și se golește mereu
e iz de toamnă și ce barbar bate în inimi
ceasul cu fructe zemoase și moi
mireasma se tolănește pe masă
ca o blană de urs în fața unui șemineu
printre brazdele de tăceri asudate
gura ta e mută
eu abia mai respir
și doar mâinile…
mâinile –
aceste vulpi neastâmpărate
cum ar vorbi
cum ar îmblânzi ghețarii
până s-ar topi noaptea…
o gheară în umbră și spaima
umblă cu sabia scoasă din teacă
eu mă mut într-un capăt de cer
tu în altul
și doar ele…
nebunele
mâinile
în coșul pieptului
caută
se caută
fără contur
Sursa foto: tablouri-de-vis.ro
