Sublimarea ideilor

Cercetătorul nu se poate opri la studiul identificării elementelor comune în folclorul a două sau mai multor popoare, ori a elementelor universale; el trebuie să vadă în ce măsură este vorba de afinități și similitudini și în ce măsură avem de-a face cu un împrumut. Și nu numai atât. Chiar și în cazul confirmării împrumutului trebuie mers mai departe, în vederea urmăririi modificărilor survenite după preluarea și „încetățenirea” elementelor respective. Pentru că „nimic nu este mai universal decât folclorul…” și, totuși, nimic mai național și mai regional – și chiar local – decât folclorul. Motivul universal, ajungând pe diverse căi într-un alt spațiu, se etnicizează, capătă profil tipic anumitor spații. Oricât de generală ar fi o atitudine lirică, o idee epică ori dramatică, ea devine specifică unui popor prin modul de a fi concepută și încorporată în imagini astistice. Prin unele trăsături locale ce vin de dincolo de veacuri. Ideile sunt sublimate în forme și ton caracteristic; tema general-umană capătă aspecte particulare, iar prin ideile dezvoltate creația orala devine ca și nouă, inedită prin limbajul poetic.