Nimic nu este mai universal decât folclorul și, totuși, nimic mai național.
Gh.VRABIE
Genurile și speciile folclorului sunt, în general, după cum s-a afirmat deja, universale, ele pot fi întâlnite în creația orală a tuturor popoarelor. Caracterul universal al folclorului însă nu se reduce la această identitate de genuri și specii. Nu numai categoriile folclorului sunt comune: întâlnim teme comune, subiecte, motive, eroi comuni; vom descoperi chiar și mijloace de expresie identice care alcătuiesc un adevărat fond poetic universal. Desigur că, după cum am văzut, elementul particular, original, specific își va croi drum printre aceste elemente universale, imprimând, de regulă, o notă națională producțiilor folclorice. Cui datorăm asemănarea sau identitatea faptelor de folclor?
Factorii sunt diferiți. Există, de pildă, elemente comune în folclorul tuturor popoarelor fără ca apariția lor să fie determinată de eventualele contacte dintre aceste popoare; este vorba de însușiri, de sentimente proprii tuturor oamenilor, tuturor popoarelor; bucuria și tristețea, dragostea și ura le vom întâlni în creația orală a fiecărui popor; ura împotriva oricărei forme de oprimare, dragostea pentru pământul natal, credința în victoria binelui – iată o serie de elemente universale, rezultante directe ale unui adevărat cod de valori etice și estetice, făurit de popoare de-a lungul veacurilor.
Alături de aceste elemente însă cu caracter general-uman, în folclor sunt prezente și alte elemente comune care nu pot fi explicate decât prin existența unor legături ce au avut loc între popoarele respective în decursul unei îndelungate istorii.
(va urma)
[din volumul „Folclor și folcloristică”, Ed. Universității din București]